Bucurestiul nu a gasit calea sa-si croiasca un pietonal real in 17 ani de libertate. Presiunea imensa din trafic la orele de varf ne-a facut sa incepem sa circulam pe jos sau, unii dintre noi, pe bicicleta. Si asa am inceput sa descoperim ca ne lipseste ceva important. Promenada de la mall iti da senzatia de turma ce nu socializeaza ci exhibitioneaza. Evenimentele de strada organizate pe spatii eliberate de masini in toamna aceasta ne-au deschis apetitul pentru haladuit prin Bucuresti. Blocarea circulatiei pe o strada nu este insa suficient pentru a inventa ce a devenit vulgar pietonalul (vezi Centrul Istoric). Sunt cateva criterii importante. Primul este accesibilitatea, cat de usor ajung sau plec de pe el. Proximitatea traficului si mijloacelor de transport sunt esentiale dar… fara sa disturbe hoinarul. Pietonalul trebuie sa aiba o dinamica, sa fie un shortcut functional, sa te duca de la un punct de interes la altul. Are nevoie de functiuni adecvate pietonului si servicii pentru aceasta, functionalitate. Trebuie sa aiba o identitate puternica in oras si sa-ti doresti sa-l frecventezi pentru asta. Ai nevoie de siguranta si sa fie usor de parcurs si inteles. Bucurestiul are astfel de locuri locuri inca nedescoperite si exploaate urban. Circulam pe ele si chiar le iubim. Trebuie doar sa le dam un sens si rol. Acum?!!!