Luminile au invadat orasul si parcurile. Ne place. Doar momentul aprinderii lor, cu sclipiciul de tip campanie electorala, a candidatului la presedintie Oprescu, nu prea ne-a placut. Ar fi bine sa nu fie si el doar un alt primar in trecere prin aceasta institutie. Ii mai tineti minte pe cei dinainte? Toti au zis, pe rand, ca Bucurestiul are nevoie de Luminita de la capatul tunelului. Dar sutele de mii de beculete colorate nu-i vor putea tine locul. E adevarat, macar ne fac sa ne simtim bine si sa vedem altfel orasul in care suntem condamnati sa traim. Avem nevoie de un pic de miraj si farmec in iarna care vine inevitabil. Orasul, in schimb, nu poate trai doar cu miraje. Are nevoie, mai mult ca oricand, de solutii majore, la probleme majore. Dar solutiile care se intrevad pana acum au un iz pregnant de utopic. Dupa centura suspendata din campanie, a aparut de curand ideea cu soseaua care leaga singurele doua autostrazi din Romania, trecand prin tot Bucurestiul si calarind eroic Dambovita. Oare este atat de greu sa vedem cum au rezolvat alte mari orase problema circulatiei? Avem un talent extraordinar a ne pierde timpul in discutii lipsite de relevanta. Intr-o Europa ce demoleaza toate trecerile supraterane, pasajele si sensurile giratorii inutile, la noi se discuta public despre solutii inventate de inginerii constructori iesiti la pensie. Opriti-va, oameni buni. Intram intr-un an ce lasa pe drumuri mari companii de constructii. Sa nu ne batem joc de banii nostri si ai copiilor nostri, lasandu-i sa construiasca inutil, distrugand si mai mult Bucurestiul. Mai intrebati-i si pe altii, vecinii nostri europeni, inainte sa propuneti autostrada de pe luna. Dar pana una-alta, ne minunam ce lumini frumoase are Bucurestiul si ne bucuram de ele cateva ore in trafic. Mai cumparam si o turta dulce, daca deschidem geamul din mers pe bulevardul cu fantani.