Primavara misuna rusinata prin oras. Casutzele dragutzele, una dintre investitiile importante pentru revitalizarea urbana a orasului, inghetate din iarna, s-au metarmorfozat in albe dughenute cu martisoare si nimicuri. Dugheana pusa in vad recucereste centrul Bucurestiului. Animata de principiul daca stau in drum poate vand ceva – concept de mare anvergura europeana – dugheana suge din experienta de sute de ani de orient bazar. Si ce frumos ar putea sa fie. Nu stiu daca va mai amintiti, unii mai batrani dintre voi, asa ca mine, ce interesant era prin anii 87 – 88. Industriile creative de la acea vreme erau in strada, profitand de soare si aducand un iz de economie de piata. Cu martisorul o puneai de-o vacanta de 1 mai la mare, si-ti mai si ajungea si ceva pentru 2 Mai in vara, ca la Vama ajungeai la noroc cand te lasau sa treci granicerii. De ce nu reuseste orasul sa reinventeze acest moment ca un festival urban? Are unicitate si parfum, este amuzant si poate antrena multi oameni. Este comert si creativitate. Este un pretext de a redeschide strada dupa o perioada mohorata. Activarea urbana este esentiala in viata unui oras, dar nu poate fi facuta doar cu evenimente de la centru. Martisorul poate fi un pretext de a transforma acest eveniment in brand turistic si carnaval al primaverii. El exista. Trebuie doar valorificat de industriile creative, upgradat la 2009 si folosit. Martisorul este un business urban prost manageriat pana acum, si nu un pretext de mila publica sau campanie electorala ieftina de cartier a administratiei locale. Orasul poate mai mult, uitati-va in jurul vostru si ganditi-va la cum a fost si cum ar putea fi. Este atat de simplu….