Nu vi se pare că s-au bulucit din nou mașinile în trafic? M-aș bucura să fie un semn că economia o duce mai bine, dar tot aș cârcoti că ni se ocupă străzile peste măsură. Ce să fac, sunt cârcotaș, ca tot românul. Știm cu toții că pe malurile Dâmboviței, orice face cineva, se găsește altcineva să critice. Dar dac-am reuși măcar să scoatem ceva inteligent din cârcoteala asta genetică. Până la urmă, cu tot cu cârcoteala, tot ce se face este, din punct de vedere al dezvoltării orașului, dacă nu prost, cel puțin banal. De unde concluzia că, de fapt, cârcoteala este inutilă, e doar un fel de “mârâială”. Toată lumea critică și emite păreri, pentru ca în final rezultatul să fie același: mediocru. S-au investit mulți bani în ultimii ani în București, dar nu găsești prea multe lucruri importante pe care aleșii neamului să le fi făcut și care să fi generat dezvoltare autentică în viața orașului. Iar prin dezvoltare autentică înțeleg lucruri care să funcționeze ca un cap de pod, de unde să pornească și alte proiecte, în cascadă. Nu trebuie să fie neapărat ale municipalității, ci ar putea fi ale celor care au puterea, priceperea și dorința să contribuie la un București nu doar mai funcțional, ci și mai prietenos și familiar. Până acum, asfaltarea excesivă pare să fi fost singura mare preocupare (și realizare) a Bucureștiului actual. Asfaltul a intrat în curtile școlilor, pe spațiile verzi, peste tot, iar piatra cubică este văzută ca un semn de înapoiere. Ce-i drept, parcă-parcă euforia de a schimba tot ce este vechi și prăfuit cu ceva nou și lucios, chiar dacă de proastă calitate, s-a mai domolit. Poate avem acum puțin răgaz să ne uităm la ce am moștenit, să ne mai gândim, și poate să mai și ascultam cârcotelile (cu cap…) ale unora. Mai avem încă pe alocuri o țară frumoasă, chiar un oraș frumos, hai să nu ni le stricăm singuri. Hai să fim cârcotași inteligenți.