Nou, pe dracu! Asa incercam noi sa reinventam roata de fiecare data. “Este scump si au terminat marfa in 2 ore!” spune o doamna grasa si cu blana la gat ce umplea ecranul la jurnalul de seara, facandu-se ca vorbeste la telefon. In timpul asta, pe fundal, un grup de “oraseni ” se imbranceau la ultimii carnati aflati pe o taraba. Daca te duci in orice piata din Bucuresti nu o sa vezi asa ceva. Totul este frumos organizat: fructe, legume, branza, carne si multe, multe termopane. Obisnuinta bucuresteanului de a se duce la piata sa cumpere ieftin si bun naste monstri. Nici un comerciant “independent”, ca de producator nu mai vorbesc, nu poate concura la pret cu marile lanturi de supermarket. De ce? Pentru ca pretul este direct legat de volumul de marfa vandut, adica volum mare – pret mic. Costurile pe care le are producatorul traditional vor fi intotdeauna mai mari. Si totusi acest producator merita sa supravietuiasaca, pentru ca are ALTCEVA decat poate oferi supermarketul (desi gasesti si acolo destule produse sub celebra formula “produs traditional”). Taranul care face branza sau afumatura dupa metode “traditionale ” nu are cum sa asigure cantitate. Produce putin, bun dar scump. Europa ne-a dat un branci ca sa ne dam seama ca zacusca de la mama de acasa se poate transforma in BRAND . Dar cum avem garantia ca zacusca este facuta de mama ? Ii recunoastem gustul, ii stim poate si povestea… Hai sa-i oferim si o piata, unde sa-i dam sansa sa ne castige increderea, si noua sa ne oferim bucuria gustului din copilarie, de la bunici. Acest lucru se construieste in timp. Am pornit. Daca veniti weekend-ul asta in Piata Amzei o sa-i cunoasteti pe oamenii care produc astfel de lucruri. Intrati in vorba cu ei si incercati sa transformati corvoada de a face cumparaturi intr-o ocazie de taifas, quality time si mici placeri care ingrasa.