Primăria Capitalei anunţă un parteneriat cu Teatrul Naţional pentru a se coordona în vederea lansării unui concurs de urbanism ce priveşte “inima” Bucureştiului. Un anunţ absolut normal, dar într-un oraş anormal. Piaţa Universităţii este acum chintesenţa confuziei urbane a întregului oraş. Portionată şi administrată pe bucăţele, între instituţii de stat şi private, cuvântul de ordine este devălmăşeală. Ca în orice spaţiu central şi vizibil (km 0 este poate cel mai important şi vizibil) toată lumea are ceva de spus, de arătat sau de comemorat. Colţul Colţea este statementul Sectorului 3, o navă amiral a flotilei de la spaţii verzi. Ceva frumos. Sectoarele 1 şi 2 îşi fac şi ele simţită prezenţa cum pot. O caleaşcă de buxus stârneşte contemplaţia şi te trimite nostalgic la Bucureştiul interbelic. Simţi! Fluvii de cabluri se revarsă ostentativ, broadband. Bannere cu deodorante în loc de Universitate. Densitatea asta mare de indicatoare din Bucureşti te face să te simţi şi mai dezorientat. Palmierii fresh/uscaţi răsar şi ei din poiana de panseluţe. Încercaţi să faceţi o fotografie cu Piaţa Universităţii, acum, de la nivelul străzii şi încercaţi să o transformaţi într-o carte poştală. N-ar merge în mijloc, în dreptul TNB, o Căruţă cu Paiaţe ? Ceva mare, dramatic, lângă ceasul postmodern, obosit şi fântâna cu aspiraţii de mall de lângă Inter ? Ar fi frumos. Un fundal tocmai bun pentru întâlnirea preşedintelui cu electoratul, de Anul Nou, sau pentru steagurile Steaua fluturînd la un egal în Champions League. From Bucharest day by day. Anyway.